La întâlnirea Coaliției România Sustenabilă din 23 iunie, Hanaan Yaseen, Strategy and ESG Manager - PRO TV, a spus poate cel mai simplu lucru pe care multe companii încă îl evită:
Dacă inteligența artificială schimbă munca, nu poți aștepta ca oamenii să rămână fără rost și abia apoi să le propui un curs.
La PRO TV, discuția despre inteligența artificială a intrat în strategia de management cu o întrebare incomodă: ce facem cu oamenii noștri peste cinci ani? Răspunsul nu a fost să pregătească juniorii pentru aceleași trasee de carieră, ci pentru joburi diferite.
Nu mai are sens, spunea ea, să formezi automat un junior ca să devină „copywriter senior”, dacă o parte din munca aceea va fi făcută altfel. Miza devine alta: să investești din timp în oameni, să îi ajuți să învețe cum lucrează cu inteligența artificială și să le dai șansa să rămână valoroși într-o companie care se schimbă înainte să fie forțată de piață.
Asta mi se pare una dintre cele mai importante idei pe care le-am auzit în ultima vreme despre muncă.
Nu pentru că este spectaculoasă. Nu pentru că sună bine într-o prezentare. Ci pentru că mută discuția din zona panicii în zona deciziei.
Până acum, mare parte din conversația despre inteligența artificială a stat într-o întrebare simplă și brutală: ne ia sau nu ne ia joburile? Este o întrebare bună pentru titluri, dar slabă pentru management. Te face să alegi repede o tabără. Fie spui că vine sfârșitul muncii, fie spui că totul este exagerat și oamenii se vor adapta, ca de fiecare dată.
Datele de acum arată ceva mai incomod.
Nu pare că inteligența artificială a rupt piața muncii peste noapte. Dar începe să rupă prima treaptă a carierei.
Știrea nu este valul de concedieri
Un raport LinkedIn despre piața muncii din Uniunea Europeană și Regatul Unit spune că angajările din Uniunea Europeană sunt cu 26% sub nivelul de dinaintea pandemiei și cu 15% mai jos față de anul anterior. La prima vedere, ai putea spune că inteligența artificială a început deja să taie locuri de muncă.
Doar că raportul spune altceva. Scăderea vine mai ales din economie, costuri, incertitudine și încredere mai mică în rândul companiilor. Rolurile expuse la inteligența artificială nu se prăbușesc mai repede decât celelalte. Dimpotrivă, joburile care combină instrumentele digitale cu abilități umane — judecată, comunicare, vânzare, analiză, coordonare — rezistă mai bine.
În același timp, Uniunea Europeană a creat peste 256.000 de joburi legate de inteligența artificială din 2023. Asta nu înseamnă că totul merge bine. Înseamnă că povestea este mai complicată decât „roboții vin după oameni”.
Iar partea cea mai importantă este ascunsă mai jos, sub cifrele mari.
Raportul arată că 12% dintre lucrătorii din Uniunea Europeană sunt în roluri foarte expuse la inteligența artificială și cu posibilitate mică de mutare spre alte meserii. Cu alte cuvinte, problema nu este doar dacă un job poate fi automatizat. Problema este dacă omul care îl face are pe unde să iasă, ce să învețe și cine îl ajută să treacă spre alt rol.
Aici apare diferența dintre o companie care a cumpărat instrumente noi și o companie care chiar se pregătește.
Scara s-a scurtat
Până de curând, cariera avea o logică ușor de înțeles. Intrai junior, făceai lucruri mai simple, greșeai sub supraveghere, învățai meserie, apoi urcai. În marketing, scriai texte mai mici. În financiar, făceai verificări. În operațional, urmăreai procese. În comunicare, pregăteai variante, research, liste, drafturi. În timp, deveneai omul care înțelegea de ce se face ceva, nu doar cum se execută.
Inteligența artificială intră exact peste această zonă.
Nu ia neapărat directorul. Nu ia neapărat omul cu experiență, care știe contextul, clientul, riscul, bugetul și consecințele unei decizii. Intră, mai întâi, peste sarcinile prin care mulți oameni învățau să devină buni.
Un raport PwC despre joburi și inteligență artificială numește foarte bine fenomenul: rolurile de început devin mai „seniorizate”. În joburile junior foarte expuse la inteligență artificială, angajatorii cer de șapte ori mai des abilități considerate până acum de seniori, cum ar fi leadership, judecată sau gândire de ansamblu. Iar rolurile de început care cer aceste abilități au crescut cu 35% din 2019, în timp ce celelalte au scăzut.
Tradus pe românește: compania încă vrea oameni la început de drum, dar nu mai vrea același început.
Vrea oameni care știu să folosească instrumentele, dar și să gândească. Vrea viteză, dar și discernământ. Vrea execuție, dar și capacitatea de a pune întrebarea bună înainte să apeși pe buton.
Aici apare tensiunea.
Cum ceri unui om aflat la început de carieră să aibă reflexe de om cu experiență, dacă tu nu îi mai dai treapta pe care se forma acea experiență?
Ce contează pentru tine
Dacă lucrezi într-o companie și vrei să crești, nu cred că întrebarea bună este „ce instrument de inteligență artificială trebuie să învăț?”. Asta contează, dar nu este suficient. Instrumentele se schimbă. Unele vor dispărea. Altele vor deveni standard, ca Excelul sau PowerPointul.
Întrebarea mai bună este: ce parte din munca mea mai rămâne valoroasă când execuția simplă devine ieftină?
Dacă scrii, valoarea nu mai stă doar în a produce text. Stă în a ști ce trebuie spus, cui, cu ce risc și cu ce efect. Dacă lucrezi cu date, valoarea nu mai stă doar în a face un tabel. Stă în a înțelege ce decizie poate fi luată pe baza lui. Dacă lucrezi în vânzări, valoarea nu mai stă doar în a trimite mesaje. Stă în a înțelege clientul înainte ca instrumentul să îi trimită ceva greșit, rapid și frumos ambalat.
Asta este partea pe care multe companii o vor descoperi mai greu: inteligența artificială nu înlocuiește doar sarcini. Ea scoate la vedere cât de multă muncă era, de fapt, exercițiu de învățare.
Iar exercițiul de învățare trebuie pus în altă parte.
Lecția de la PRO TV
Ce mi s-a părut relevant în exemplul PRO TV este că discuția nu a rămas într-un departament. Hanaan Yaseen a povestit că tema a apărut într-o sesiune de management despre ce va face compania peste cinci ani. Nu a fost tratată ca un curs opțional pentru angajați curioși, ci ca o întrebare de business: dacă acești oameni continuă să facă aceleași lucruri, o parte dintre ei nu vor mai avea ce să facă.
PRO TV vorbește despre aproximativ 1.000 de locuri de muncă și încă 700–800 de freelanceri plătiți în jurul companiei. Pentru o companie media, asta nu este doar o cifră de resurse umane. Este un lanț întreg de oameni, furnizori, producții, bugete și competențe care pot deveni mai valoroase sau mai fragile, în funcție de ce decizii ia compania acum.
Hanaan a spus și ceva care merită reținut:
nu mai are sens să pregătești un junior pe un traseu clasic dacă traseul acela nu va mai exista în aceeași formă. În exemplul ei, juniorul nu mai este format automat ca să devină copywriter senior. Este pregătit pentru un rol în care trebuie să lucreze cu inteligența artificială, să îi dea direcție și să producă alt tip de valoare.
Asta nu înseamnă că toată lumea va deveni programator. Nici nu trebuie. Înseamnă că oamenii trebuie să învețe să lucreze în jurul tehnologiei, nu sub ea.
Mai interesant este că PRO TV nu a tratat reconversia oamenilor ca pe un proiect frumos, bun de comunicat în exterior. Din ce a povestit Hanaan, compania a început cu managementul, apoi cu directorul de resurse umane, apoi cu managerii care trebuie să le explice oamenilor de ce merită să se miște înainte să fie împinși. Asta este mult mai greu decât să cumperi un software.
Pentru că software-ul nu se supără. Omul da.
Nu e panică. Dar nici relaxare
Este important să nu exagerăm. Nici raportul LinkedIn, nici alte analize recente nu spun că piața muncii s-a prăbușit din cauza inteligenței artificiale. Reuters a relatat despre un studiu al Băncii Centrale Europene care arată că efectul total asupra ocupării și salariilor este încă limitat. Dar același studiu observă că unii lucrători, mai ales juniorii din sectoare foarte expuse, par mai vulnerabili.
Asta este exact zona în care discuția devine serioasă.
Nu trebuie să crezi în scenarii apocaliptice ca să vezi problema. Și nu trebuie să fii fascinat de tehnologie ca să vezi oportunitatea. Este suficient să te uiți la felul în care se schimbă munca de zi cu zi: mai multe drafturi generate automat, mai multe analize făcute rapid, mai multe variante produse în câteva secunde, mai multă presiune pe omul care trebuie să aleagă, să verifice, să corecteze și să își asume rezultatul.
Acolo se mută valoarea.
Nu în a face primul draft. Ci în a ști dacă primul draft merită folosit.
Compania care așteaptă va plăti mai mult
Pentru companii, riscul nu este doar să piardă oameni. Riscul este să rămână cu oameni blocați în joburi care se golesc încet de conținut. La început nu se vede. Toată lumea pare ocupată. Se trimit mailuri, se fac prezentări, se pregătesc rapoarte, se țin întâlniri. Dar, în interior, munca se schimbă.
Unele sarcini devin mai rapide. Altele devin inutile. Altele cer oameni mai buni decât înainte.
Dacă nu vezi diferența, vei face două greșeli în același timp. Vei reduce costuri acolo unde ar trebui să investești și vei angaja oameni noi acolo unde ai fi putut reconverti oameni pe care îi ai deja.
Nu orice angajat va putea sau va dori să se schimbe. Nici nu ar fi onest să spunem asta. Dar este o mare diferență între o companie care le spune oamenilor „descurcați-vă” și una care le spune „uite încotro se mută munca, hai să învățăm înainte să fie prea târziu”.
Prima externalizează frica. A doua o transformă în plan.
Întrebarea de luni dimineață
Cea mai bună veste din toate aceste rapoarte este că nu suntem încă în punctul în care totul s-a decis. Piața muncii nu arată ca după un cutremur produs de inteligența artificială. Dar arată ca înaintea unei reașezări mari, când companiile care privesc atent pot vedea fisurile mai devreme.
Pentru tine, întrebarea nu este dacă inteligența artificială va intra în munca ta. A intrat deja sau va intra curând. Întrebarea este ce faci cu partea din tine pe care nu o poate automatiza: judecata, gustul, responsabilitatea, relația cu oamenii, capacitatea de a vedea consecințe.
Pentru compania ta, întrebarea este și mai simplă.
Când un job se schimbă, omul care îl face află primul sau ultimul?
Ambasada Sustenabilității
