Într-o tranzacție energetică tradițională, cumpărătorul poate vedea activul: o centrală care produce, un parc eolian care se rotește, o rețea care transportă electricitate.
În noua piață a stocării, activul poate încăpea într-un dosar.
Terenul, studiile, avizele, posibilitatea de racordare și relația cu autoritățile locale pot fi cumpărate cu mult înainte să apară primul container cu baterii. Exact asta pare să se întâmple acum în România.
Compania britanică Alcemi a achiziționat participații majoritare în două proiecte de stocare aflate într-un stadiu incipient de dezvoltare: unul de 300 MW la Medgidia și altul de 275 MW la Șura Mare, în județul Sibiu. Împreună, proiectele ar urma să aibă o capacitate de 575 MW și să poată stoca 2.300 MWh de energie electrică. Profit.ro a relatat tranzacția și intrarea Alcemi pe piața românească, iar compania a confirmat achiziția celor două proiecte.
Nu au fost anunțate valoarea tranzacției, calendarul construcției sau data la care instalațiile ar putea deveni operaționale. Acesta nu este încă un anunț despre 575 MW de baterii conectați la sistemul energetic românesc.
Este un anunț despre cine începe să-și rezerve un loc în viitoarea piață a flexibilității.
Ce s-a cumpărat, de fapt
Cele două proiecte sunt concepute pentru o durată de stocare de patru ore. La putere maximă, instalația din Medgidia ar putea livra 300 MW timp de patru ore, iar cea din Șura Mare, 275 MW în același interval.
Diferența dintre MW și MWh este importantă. Prima valoare arată câtă putere poate livra bateria într-un anumit moment. A doua arată cât timp poate susține acea livrare.
În piața energiei, tocmai timpul creează valoarea.
Electricitatea poate fi relativ ieftină atunci când producția solară este ridicată și mult mai scumpă câteva ore mai târziu, când consumul crește, iar soarele dispare. O baterie de patru ore poate muta o parte din energie între aceste două momente. Poate participa și la piețele de echilibrare sau poate răspunde rapid atunci când sistemul pierde brusc o sursă de producție.
Dar echipamentul este doar o parte din proiect. Pentru ca o baterie de asemenea dimensiuni să poată funcționa, dezvoltatorul are nevoie de teren, autorizații, acces la rețea, finanțare și un model credibil de venituri.
Alcemi spune că parteneriatul cu dezvoltatorii locali Andrei și Emil Pop îi oferă expertiza necesară pentru a naviga reglementările și procesul de racordare din România. Formularea dezvăluie miza tranzacției: compania nu cumpără doar două viitoare instalații, ci și acces la capacitatea locală de a le transforma din proiecte în active funcționale.
De ce intră Alcemi acum
Alcemi nu este un cumpărător care încearcă pentru prima dată această tehnologie. În Regatul Unit, compania lucrează împreună cu Copenhagen Infrastructure Partners la un portofoliu de șapte proiecte de stocare, cu o capacitate totală de aproximativ 4,3 GW.
Primul proiect pentru care a fost luată decizia finală de investiție, Coalburn 1 din Scoția, are o capacitate de stocare de 1.000 MWh și o investiție de peste 400 de milioane de lire sterline. Modelul urmărit este transformarea bateriilor dintr-un pariu tehnologic într-o nouă categorie de infrastructură energetică, susținută prin contracte și mecanisme care reduc o parte din riscul de piață.
Intrarea în România vine după câteva schimbări care au făcut piața mai ușor de investit.
În iulie 2025, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei a eliminat dubla aplicare a unor tarife pentru energia încărcată în baterii și reintrodusă ulterior în rețea. Până atunci, o instalație de stocare putea fi tratată succesiv ca un consumator și ca un producător, suportând costuri care îi afectau artificial modelul economic. Noua metodologie ANRE exceptează energia stocată și reintrodusă în rețea de la anumite tarife reglementate.
În martie 2026, Comisia Europeană a aprobat și o schemă românească de 150 de milioane de euro pentru sprijinirea investițiilor în stocarea electricității. Existența schemei nu înseamnă că proiectele Alcemi vor primi această finanțare, dar arată că statul și investitorii au început să trateze stocarea ca infrastructură necesară sistemului, nu ca anexă experimentală a producției regenerabile.
În iunie, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a anunțat o finanțare de până la 44 de milioane de euro pentru un proiect separat de 127 MW și 254 MWh la Scornicești. Proiectul va obține venituri în principal din piețele de echilibrare și servicii de sistem, un model care arată atât oportunitatea, cât și riscul comercial al acestei clase de active.
Reglementarea, finanțarea și tranzacțiile încep astfel să apară simultan. Aceasta este diferența dintre o piață cu multe proiecte anunțate și una în care capitalul începe să le selecteze.
Proiectele de stocare devin active tranzacționabile
Intrarea Alcemi spune ceva mai important decât simpla apariție a unui nou nume în energia românească.
Arată că proiectele locale de stocare pot dobândi valoare înainte de construcție și pot fi cumpărate de dezvoltatori internaționali care au capital, experiență și acces la furnizori. Pentru dezvoltatorii locali, competența valoroasă nu mai este doar capacitatea de a identifica un teren. Este capacitatea de a obține o poziție viabilă în rețea și de a reduce riscul de autorizare suficient de mult încât un investitor mai mare să preia proiectul.
Pentru capitalul străin, România oferă altceva: o piață în care producția solară crește, sistemul are nevoie de flexibilitate, iar cadrul economic al bateriilor începe să fie corectat.
Totuși, între achiziția unei participații și o baterie funcțională rămâne o distanță considerabilă. Racordarea, autorizarea, costul echipamentelor, finanțarea și veniturile viitoare pot întârzia sau modifica proiectele. Piața nu trebuie evaluată după capacitatea însumată a comunicatelor, ci după megawații care ajung efectiv să fie finanțați, construiți și conectați.
Ce contează pentru tine
Pentru o companie industrială, extinderea stocării nu înseamnă automat electricitate ieftină. Înseamnă însă o piață în care ora consumului, flexibilitatea și profilul contractului energetic pot deveni mai importante decât simplul preț mediu anual.
Bateriile pot reduce o parte din volatilitate, pot schimba costurile de echilibrare și pot crea noi forme de contractare între producători, furnizori, agregatori și consumatori. Companiile care își pot deplasa consumul sau care își cunosc precis profilul orar vor avea mai multe opțiuni decât cele care privesc energia doar ca pe o factură lunară.
Pentru investitori și dezvoltatori, tranzacția Alcemi ridică o altă întrebare: cât valorează astăzi un proiect care nu produce încă nimic, dar care ar putea controla accesul la unele dintre cele mai scumpe ore ale pieței de mâine?
Când proiectele de baterii încep să fie tranzacționate înainte ca bateriile să existe, piața nu mai discută doar dacă stocarea va veni în România.
Începe să decidă cine va controla timpul.
BONUS: Când exigența devine frică
Campania „Șef exigent sau șef abuziv?” a pornit de la melodia „Nu e despre tine”, lansată de Cojo x Delia, al cărei videoclip a fost filmat chiar în sediul Ambasadei Sustenabilității din București.
Povestea ne-a dus spre o întrebare care apare în multe echipe: unde se termină presiunea normală pentru rezultate și unde începe conducerea prin frică? Am transformat răspunsul într-un ghid gratuit, clar și ușor de folosit, atât de angajați, cât și de manageri.
Ambasada Sustenabilității
