Comisia Europeană a pus în funcțiune, la 20 iulie 2026, registrul european al pașaportului digital al produsului și mediul său de testare.
Pentru companiile care fabrică, importă sau introduc produse pe piața Uniunii Europene, lansarea marchează trecerea de la o obligație descrisă în regulamente la o infrastructură care poate fi folosită efectiv.
Pașaportul digital al produsului nu va fi doar un cod QR aplicat pe ambalaj. El va lega produsul fizic de un set structurat de date despre origine, materiale, siguranță, performanță, reparare, reutilizare sau reciclare, în funcție de categoria de produs și de legislația aplicabilă.
Iar înainte ca produsul să intre pe piață, pașaportul său va trebui înregistrat.
Registrul nu păstrează pașaportul complet
Potrivit anunțului Comisiei Europene privind lansarea registrului, informațiile detaliate despre produs vor continua să fie stocate descentralizat.
Compania le poate găzdui în propriile sisteme sau poate folosi un furnizor specializat. Registrul european va păstra identificatorul unic, datele necesare înregistrării și metadatele care permit găsirea și verificarea pașaportului.
Registrul va funcționa, așadar, ca un index european al pașapoartelor digitale, nu ca un depozit central pentru toate informațiile produselor.
Diferența este importantă. Comisia administrează infrastructura comună, dar compania rămâne responsabilă pentru existența, corectitudinea, disponibilitatea și actualizarea datelor.
Înscrierea în registru nu transferă răspunderea către o instituție europeană. Face doar informația mai ușor de găsit și de verificat.
Piața va verifica produsul înainte să-l accepte
Pagina oficială a registrului precizează că operatorul economic trebuie să înregistreze pașaportul înainte de introducerea produsului pe piața Uniunii Europene, atunci când obligația sectorială devine aplicabilă.
Pentru bunurile importate, autoritățile vamale vor putea verifica electronic dacă produsul are un pașaport valid înregistrat și dacă informațiile obligatorii au fost furnizate înainte de punerea sa în liberă circulație.
Autoritățile de supraveghere a pieței vor putea accesa, la rândul lor, pașapoartele înregistrate pentru verificarea conformității.
Această arhitectură schimbă rolul datelor despre produs. Informațiile care astăzi sunt căutate în fișiere, certificate, sisteme informatice și e-mailuri separate pot deveni o condiție verificabilă de acces la piață.
Un produs poate funcționa perfect și poate respecta cerințele tehnice. Dacă organizația nu poate însă crea, înregistra și menține pașaportul cerut, fluxul comercial poate fi blocat înainte ca produsul să ajungă la client.
Verificarea companiei vine înaintea înregistrării produsului
Compania nu poate începe direct cu încărcarea pașaportului.
Conform ghidului Comisiei Europene pentru operatorii economici, organizația trebuie mai întâi să creeze sau să folosească un cont EU Login și să treacă printr-un proces de înrolare și verificare.
Compania trebuie să declare denumirea juridică, sediul, identificatorul organizației și datele persoanei sau departamentului responsabil pentru comunicările de conformitate.
Pentru o persoană juridică, declarația generată de sistem trebuie sigilată cu un sigiliu electronic calificat. Pentru un operator care activează ca persoană fizică, documentul trebuie semnat cu o semnătură electronică calificată.
Abia după verificarea organizației, utilizatorul poate administra și înregistra pașapoarte digitale.
Acest pas poate părea administrativ, dar poate deveni primul blocaj. Datele declarate trebuie să coincidă cu informațiile din certificatul electronic folosit pentru semnare sau sigilare. O diferență între denumirea juridică, țara de înregistrare ori identificatorul companiei poate duce la respingerea cererii.
Pașaportul digital începe, așadar, cu identitatea juridică verificabilă a companiei, nu cu designul codului QR.
Primele obligații încep în februarie 2027
Pașaportul digital nu va deveni obligatoriu simultan pentru toate produsele.
Conform calendarului publicat de Comisia Europeană, primele obligații sunt programate pentru 18 februarie 2027 și vizează anumite baterii pentru vehicule electrice, mijloace ușoare de transport și utilizări industriale.
Cerințele sectoriale urmează să avanseze progresiv spre fier și oțel, textile, aluminiu, anvelope, mobilier, saltele, produse informatice și alte categorii reglementate.
Registrul va susține și pașapoarte solicitate prin alte acte legislative europene, inclusiv pentru anumite produse pentru construcții, jucării, detergenți și agenți tensioactivi.
Calendarul rămâne însă dependent de adoptarea cerințelor specifice fiecărei categorii. Regulile vor stabili ce informații trebuie incluse, nivelul la care se înregistrează pașaportul — model, lot sau produs individual — și cine poate accesa fiecare categorie de date.
Companiile nu trebuie, prin urmare, să construiască acum același pașaport pentru orice produs. Trebuie să afle ce categorii din portofoliu vor intra în sistem și ce date vor cere actele sectoriale aplicabile.
Registrul funcționează, dar sistemul sectorial nu este complet
Lansarea registrului nu înseamnă că toate pașapoartele pot fi deja înregistrate.
Versiunea actualizată la 28 iulie 2026 a ghidului pentru operatorii economici precizează că înregistrarea cu succes a pașapoartelor pentru baterii nu este încă disponibilă. Catalogul semantic necesar acestei categorii nu a fost definit complet.
Acest catalog stabilește structura, sensul și formatul informațiilor pe care sistemele trebuie să le poată interpreta în același mod.
Companiile pot totuși să-și înroleze organizațiile, să parcurgă procesul de verificare și să folosească mediul de testare al registrului pentru a experimenta fluxurile de lucru fără să afecteze datele oficiale.
Mediul de testare este separat de platforma de producție. Operațiunile realizate acolo nu migrează automat în registrul oficial, iar compania trebuie să folosească un cont EU Login distinct.
Fereastra actuală este, prin urmare, una de pregătire. Registrul există, primele obligații se apropie, dar companiile încă pot descoperi problemele înainte ca acestea să blocheze un produs real.
Problema nu este codul QR
Generarea unui cod QR este partea simplă.
Partea dificilă este să stabilești cine deține informațiile, cine le verifică, cum sunt actualizate și cum ajung datele despre același produs din proiectare, achiziții, producție, calitate și logistică într-o structură comună.
În multe organizații, aceeași componentă are denumiri sau identificatori diferiți în sistemul de achiziții, în gestiunea producției și în documentația tehnică. Unele informații rămân la furnizori. Altele se află în fișiere locale sau în documente care nu pot fi citite automat.
Registrul acceptă înregistrarea printr-o interfață securizată, dar și prin interfețe de programare care permit conectarea cu sistemele existente ale companiei. Operatorii economici pot solicita și o dovadă electronică a înregistrării, pe care o pot folosi pentru a demonstra conformitatea în relațiile dintre companii.
Pentru volume mici, o echipă poate administra unele operațiuni manual. Pentru mii sau milioane de produse, pașaportul digital devine un proiect de arhitectură a datelor.
Niciun departament nu poate rezolva singur problema
Departamentul de sustenabilitate poate interpreta cerințele privind materialele, circularitatea și performanța de mediu. Nu poate reconstrui singur datele tehnice ale produsului.
Echipa juridică poate stabili ce obligații se aplică. Nu poate garanta că informațiile sunt disponibile în formatul cerut.
Departamentul IT poate construi conexiunile dintre sisteme. Nu poate decide dacă datele primite de la furnizori sunt complete și corecte.
Achizițiile, proiectarea, producția, calitatea, logistica și echipele comerciale vor trebui să lucreze pe aceeași structură. În unele industrii, pregătirea pașaportului va începe când compania proiectează produsul și negociază contractele cu furnizorii, nu când se apropie termenul legal.
Compania care tratează pașaportul digital ca pe o nouă pagină web poate descoperi prea târziu că îi lipsesc datele din spatele paginii.
Ce contează pentru tine
Prima verificare este dacă organizația ta fabrică, importă, distribuie sau integrează în alte produse categoriile care vor primi pașaport digital.
A doua este dacă datele necesare pot fi extrase din sistemele existente fără luni de reconciliere manuală. Aici trebuie urmărite nu doar informațiile disponibile intern, ci și datele care vor trebui solicitate furnizorilor.
A treia este cine va răspunde pentru pașaport după lansare. Datele trebuie să rămână accesibile și corecte pe durata prevăzută de legislația aplicabilă, inclusiv atunci când produsul este reparat, reutilizat, revândut sau reciclat.
Înainte de a cumpăra o platformă, compania are nevoie de o hartă a produselor vizate, a surselor de date, a responsabililor și a golurilor existente.
Altfel, tehnologia va digitaliza dezordinea fără să o rezolve.
Produsul primește o identitate pe care piața o poate verifica
Timp de decenii, companiile au demonstrat conformitatea prin etichete, certificate și documente care puteau circula separat de produs.
Pașaportul digital începe să lege produsul fizic de o identitate digitală standardizată și verificabilă de autorități, clienți, reparatori și reciclatori.
Pentru companiile pregătite, sistemul poate reduce solicitările repetate de informații și poate simplifica demonstrarea conformității.
Pentru cele nepregătite, problema nu va fi neapărat că produsul nu funcționează.
Va fi că piața nu îl poate verifica.
BONUS: Când exigența devine frică
Campania „Șef exigent sau șef abuziv?” a pornit de la melodia „Nu e despre tine”, lansată de Cojo x Delia, al cărei videoclip a fost filmat chiar în sediul Ambasadei Sustenabilității din București.
Povestea ne-a dus spre o întrebare care apare în multe echipe: unde se termină presiunea normală pentru rezultate și unde începe conducerea prin frică? Am transformat răspunsul într-un ghid gratuit, clar și ușor de folosit, atât de angajați, cât și de manageri.
Ambasada Sustenabilității
