Într-o companie care importă cafea, cacao, lemn sau produse care conțin ulei de palmier, pregătirile pot arăta astăzi surprinzător de ordonat.
Achizițiile au trimis chestionare furnizorilor. Juridicul a citit regulamentul. Echipa de sustenabilitate a pregătit o prezentare. IT-ul așteaptă ultimele specificații tehnice.
Fiecare departament a făcut ceva, dar nimeni nu poate răspunde simplu la întrebarea care contează: cine demonstrează originea mărfii și ce se întâmplă dacă furnizorul nu poate furniza datele?
Regulamentul european care interzice comercializarea produselor asociate cu defrișările este cunoscut prin acronimul englezesc EUDR — EU Deforestation Regulation. A fost adoptat în 2023, dar aplicarea principalelor obligații a fost amânată de două ori, la sfârșitul anilor 2024 și 2025.
Pentru multe companii, fiecare amânare a justificat încă o rundă de așteptare.
Această explicație începe să expire.
Regula începe să producă efecte pe 30 decembrie
EUDR nu va fi adoptat la 30 decembrie 2026. Regulamentul există deja și este în vigoare. La acea dată încep să se aplice principalele sale obligații pentru operatorii mari și mijlocii, precum și pentru firmele micro și mici care comercializează produse din lemn deja acoperite de vechiul regulament european în domeniu.
Pentru majoritatea celorlalte întreprinderi micro și mici, termenul este 30 iunie 2027.
Pe 13 iulie, Comisia Europeană a adoptat două dintre piesele necesare aplicării efective a regulii.
Prima actualizează lista exactă a produselor acoperite. A doua stabilește funcționarea sistemului informatic prin care companiile vor transmite declarațiile de diligență necesară și declarațiile simplificate.
Actul care modifică lista produselor mai trebuie verificat de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene înainte să intre în vigoare. Totuși, Comisia consideră că procesul de simplificare este încheiat și că firmele au acum cadrul necesar pentru pregătire.
Cu alte cuvinte, regulamentul nu mai este aceeași țintă mișcătoare care a justificat amânarea deciziilor interne.
Lista s-a schimbat. Obligația centrală nu
Regula europeană acoperă șapte materii prime asociate cu defrișarea: bovine, cacao, cafea, ulei de palmier, cauciuc, soia și lemn.
Nu privește însă doar materia primă. Se aplică și unor produse realizate din aceasta, precum ciocolata, mobilierul, hârtia, anumite produse din cauciuc sau alte bunuri identificate prin codurile lor vamale.
Pentru a putea fi introduse pe piața europeană sau exportate din Uniune, produsele acoperite trebuie să îndeplinească trei condiții. Materiile prime nu trebuie să provină de pe terenuri defrișate după 31 decembrie 2020, producția trebuie să respecte legislația țării de origine, iar marfa trebuie să fie acoperită de declarația cerută de regulament.
Operatorul trebuie să dețină informații verificabile, inclusiv localizarea parcelelor unde au fost produse materiile prime. În cazul bovinelor, trasabilitatea se referă la unitățile în care au fost ținute animalele. Dacă materia primă provine din mai multe parcele, toate trebuie identificate.
Lista exactă a produselor a fost ajustată în iulie.
Comisia a eliminat pieile de bovine, anvelopele reșapate, soia destinată însămânțării, anumite produse din cauciuc vulcanizat, benzile transportoare și scaunele pentru automobile sau aeronave.
În același timp, a introdus cafeaua solubilă, anumiți derivați ai uleiului de palmier și limbile de vită congelate. Produsele nou introduse vor intra sub reguli la 30 decembrie 2027. Au fost clarificate și excepțiile pentru mostre, produse utilizate pentru testare, deșeuri, produse second-hand, anumite ambalaje și materiale folosite la fabricarea medicamentelor.
Limba de vită congelată poate părea o curiozitate birocratică. Pentru companii, însă, detaliul arată cât de concret funcționează regulamentul.
EUDR nu se aplică unei politici generale de sustenabilitate. Se aplică unor coduri vamale, unor produse și unor fluxuri comerciale precise.
O diferență de cod poate decide dacă marfa are nevoie de trasabilitate până la parcelă sau poate circula fără declarația prevăzută de regulament.
Responsabilitatea principală se oprește la prima verigă europeană
Cea mai importantă simplificare nu privește lista produselor, ci distribuirea responsabilității în lanțul de aprovizionare.
Obligația principală revine operatorului care introduce pentru prima dată produsul acoperit pe piața Uniunii sau îl exportă. Acesta trebuie să colecteze informațiile, să evalueze riscurile, să reducă eventualele riscuri identificate și să depună declarația înainte ca produsul să ajungă pe piață.
Companiile aflate mai jos în lanț nu mai trebuie, de regulă, să repete întregul proces și să depună o nouă declarație pentru fiecare produs.
Obligațiile lor sunt reduse, nu eliminate. Trebuie să păstreze informațiile despre furnizori și clienți, precum și numerele de referință asociate declarațiilor. Companiile mari din aval trebuie să se înregistreze în sistemul european, iar atunci când apar informații credibile despre o posibilă neconformitate nu pot ignora problema.
Pentru o companie, întrebarea decisivă devine astfel: suntem operatorul care introduce produsul pe piață sau doar o verigă ulterioară?
Un retailer care cumpără cafea de la un importator european poate avea obligații limitate. Același retailer poate deveni operator direct atunci când importă cafeaua din afara Uniunii.
Un producător poate fi operator pentru materia primă pe care o importă și companie din aval pentru bunul pe care îl fabrică ulterior.
Rolul nu este stabilit de industria în care activează firma și nici de existența unui departament de sustenabilitate. Este stabilit de poziția companiei în fiecare flux comercial.
Costul conformării a scăzut. Costul unei întreruperi nu
Comisia estimează că simplificările introduse după adoptarea regulamentului vor reduce costurile anuale de conformare cu aproximativ 75%.
Estimarea a coborât de la 8,1 miliarde de euro pe an la aproximativ două miliarde de euro după includerea tuturor simplificărilor. Calculele privesc costurile operaționale recurente și nu includ investițiile de capital necesare pentru dezvoltarea sistemelor informatice.
Reducerea vine din declarațiile simplificate, concentrarea responsabilității la prima verigă, modificarea listei de produse și tratamentul mai favorabil al fluxurilor provenite din țări clasificate cu risc scăzut.
Cifra nu înseamnă că regulamentul a devenit o formalitate ieftină.
Costul administrativ este doar partea care poate fi pusă ușor într-un tabel. Mai există costul schimbării unui furnizor care nu poate transmite coordonatele parcelelor, al separării loturilor, al modificării contractelor, al verificării documentelor locale și al conectării sistemelor companiei la platforma europeană.
Sistemul informatic permite gestionarea declarațiilor într-un panou central, încărcarea coordonatelor geografice și transmiterea în volum mare printr-o conexiune automată între sistemele companiilor și platforma europeană.
Tehnologia poate reduce munca manuală. Nu poate produce informații pe care furnizorul nu le deține.
O companie poate avea contul creat, procedura aprobată și interfața informatică funcțională, dar să descopere prea târziu că materia primă trece prin intermediari care nu pot lega lotul fizic de terenul pe care a fost produsă.
În acel moment, conformarea nu mai este o problemă de raportare.
Devine o problemă de aprovizionare.
Datele de origine încep să devină standard de piață
Uniunea Europeană nu va rămâne singura piață care solicită acest tip de informație.
Guvernul britanic a anunțat că intenționează să introducă în Marea Britanie un regim de diligență necesară pentru companiile cu o cifră de afaceri anuală mai mare de un milion de lire sterline care folosesc lemn, bovine, cacao, cafea, ulei de palmier, cauciuc, soia și anumite produse derivate.
Regimul nu este încă adoptat. Guvernul urmează să consulte companiile și celelalte părți interesate, iar legislația este prevăzută pentru 2027. Intenția declarată este ca informațiile cerute firmelor britanice să fie în mare parte aceleași cu cele necesare pentru piața Uniunii Europene. În Irlanda de Nord, regulamentul european se va aplica direct.
Această apropiere contează mai mult decât încă un set de obligații.
Când două piețe importante solicită geolocalizarea originii, documente privind legalitatea și trasabilitatea loturilor, infrastructura construită pentru respectarea unei singure reglementări începe să devină o condiție mai largă de acces la piață.
Furnizorii care pot transmite informații verificabile vor putea lucra cu mai mulți clienți și în mai multe jurisdicții. Ceilalți vor rămâne limitați la piețele în care originea exactă încă nu este întrebată.
Ce contează pentru tine
În următoarele luni, o companie expusă regulamentului nu are nevoie de încă o politică generală privind defrișările.
Are nevoie de o hartă comercială.
Pentru fiecare produs trebuie stabilit codul vamal, entitatea care îl introduce prima dată pe piața europeană, furnizorul care deține datele de origine și sistemul în care vor fi păstrate declarațiile și numerele lor de referință.
Apoi trebuie verificat dacă informațiile există în realitate, nu doar dacă furnizorul promite că le va putea produce până la termen.
Achizițiile trebuie să știe ce date solicită înainte de semnarea contractului. Juridicul trebuie să transforme obligațiile în clauze aplicabile. Operațiunile trebuie să poată separa loturile. IT-ul trebuie să păstreze legătura dintre marfă, furnizor, parcelă și declarație.
Managementul trebuie să decidă ce face atunci când un furnizor important nu trece testul.
Regulamentul a fost suficient de instabil încât multe companii au considerat rațional să aștepte.
După două amânări, o revizuire legislativă, reducerea substanțială a costurilor estimate și stabilirea sistemului de raportare, așteptarea nu mai este doar rezultatul incertitudinii de la Bruxelles.
Devine o decizie internă.
Iar prima marfă pusă sub semnul întrebării după 30 decembrie nu va fi oprită de lipsa unei strategii de sustenabilitate. Va fi oprită de o informație care nu poate fi legată de lotul aflat în fața autorităților.
Ambasada Sustenabilității
