Henkel nu mai folosește gaz natural în producția fabricii de la Pantelimon. Compania a investit 2,9 milioane de euro, deși, spune șeful ei din România, clienții încă nu sunt dispuși să plătească mai mult pentru produse cu emisii mai mici. Tot săptămâna asta, Italia și Cehia au cerut amânarea noii piețe de carbon pentru carburanți și încălzire, iar autoritatea europeană a asigurărilor a pus căldura pe primul loc între riscurile climatice ale asigurărilor de sănătate.
1. Fabrica Henkel de la Pantelimon a renunțat la gazul natural
Finance · Sustainability
Henkel România anunță că fabrica de adezivi pentru construcții de la Pantelimon, cea mai mare a grupului în Europa, a eliminat gazul natural din producție. Procesele merg acum pe electricitate, care vine din panourile solare proprii și din energie verde cumpărată cu certificate. Investiția a fost de 2,9 milioane de euro între 2023 și 2026, din peste 4 milioane alocate celor trei fabrici de adezivi din țară.
Ce s-a schimbat concret: uscătoare de nisip noi, care consumă mai puțin, apă recuperată din aburul condensat și refolosită, stivuitoare electrice în locul celor pe gaz. Henkel declară că producția de la Pantelimon e acum neutră în carbon.
La o dezbatere organizată de companie, șeful Henkel România, Andrei Dumitrescu, a spus că „încă clienții nu sunt dispuși să plătească mai mult” pentru un produs cu ambalaj reciclat sau cu emisii reduse de CO₂. Asta mută justificarea investiției spre costuri și riscuri, nu spre un preț mai mare plătit de client.
Pentru un director de fabrică, întrebarea de pus e ce procese ard azi gaz pentru uscare, încălzire sau abur și care dintre ele pot merge pe electricitate. Comisia Europeană are 1 miliard de euro pentru căldura din fabrici, iar la prima rundă România nu a avut nicio propunere.
2. Noua piață de carbon pentru carburanți are dată de licitație. Italia și Cehia cer amânare
Finance · Corporate Affairs
Comisia Europeană a publicat pe 1 octombrie calendarul licitațiilor pentru noua piață de carbon a combustibililor folosiți în clădiri și în transportul rutier. În documentele europene, sistemul se numește ETS2. Prima licitație e pe 18 ianuarie 2027, iar sistemul pornește propriu-zis în 2028. De atunci, furnizorii de carburanți și de gaz plătesc pentru CO₂-ul din ce vând, iar costul va ajunge, cel mai probabil, în prețul de la pompă și în factura de gaz.
Pe 29 septembrie, la Praga, premierii Italiei și Cehiei, Giorgia Meloni și Andrej Babiš, au convenit să ceară la summitul liderilor europeni din 15–16 octombrie analizarea unei amânări și mai multă protecție pentru industria care concurează cu firme din afara Uniunii. Cei doi leagă cererea de costurile mari ale energiei și de problemele de aprovizionare asociate războaielor din Ucraina și din Orientul Mijlociu. De partea cealaltă, șase state, între care Spania, Olanda și Suedia, au scris că o nouă amânare ar slăbi serios politica climatică a UE.
România a preluat regulile în legislația proprie printr-o hotărâre de guvern din 23 octombrie 2025, dar cu o excepție: termenul până la care furnizorii din România trebuie să predea primele certificate e amânat până la 31 mai 2031. Organizațiile de mediu avertizează că decalajul față de calendarul european poate întârzia accesul la circa 6 miliarde de euro din Fondul Social pentru Climă, bani care vin în principal din aceste licitații.
În aprilie, Ministerul Energiei estima un impact de 0,7–0,8 lei pe litru de carburant, fără TVA, la un preț de 45 de euro pe certificat. Pentru un manager de flotă sau un director financiar, merită pus în bugetul pe următorii ani un scenariu cu acest cost. O nouă amânare la nivelul UE nu e decisă, iar licitațiile încep în ianuarie.
3. Căldura, principalul risc climatic pentru asigurările de sănătate
Finance · Corporate Affairs
Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (EIOPA) a numit pe 30 septembrie căldura extremă principalul risc climatic pentru asigurările de viață și de sănătate și pentru fondurile de pensii ocupaționale. Valurile de căldură au provocat în Europa circa 300.000 de decese din 2000 încoace, adică 97% din decesele legate de vreme și climă.
Cele mai expuse sunt asigurările pentru cheltuieli medicale, pentru venitul pierdut din cauza bolii și pentru accidentele de muncă. Deocamdată, spune raportul, efectul financiar e limitat, între altele pentru că sistemele publice de sănătate preiau o parte din cost și pentru că asigurătorii își împart riscul pe mai multe tipuri de polițe. EIOPA se așteaptă însă ca riscul să crească mult în deceniile următoare și îi încurajează pe asigurători să-l includă în evaluări.
Pentru companiile care cumpără pentru angajați asigurări de sănătate, de accidente de muncă sau de protecție a venitului, e o întrebare nouă de pus la reînnoirea poliței: ia asigurătorul în calcul căldura? Am arătat deja că munca pierdută la căldură costă mai mult decât pagubele din agricultură. Acum costul ajunge și în atenția asigurătorilor.
Analiză: amânat nu înseamnă anulat
Cele trei semnale de azi răspund la aceeași întrebare: cine plătește pentru emisii și pentru efectele căldurii, și când.
Guvernele Italiei și Cehiei încearcă să mute plata mai târziu. România a făcut-o deja, pe hârtie. Dar licitațiile europene au dată, iar banii din ele finanțează ajutoare pentru gospodăriile vulnerabile. O amânare mută costul mai târziu. Nu schimbă direcția: prețul pe carbon rămâne în legislația europeană, iar cine nu îl pune în buget riscă să-l plătească nepregătit.
La asigurări, semnalul vine înaintea costului. Autoritatea europeană îi încurajează pe asigurători să pună căldura în evaluări de acum, chiar dacă efectul de azi e mic. Pentru o companie, asta înseamnă că riscul căldurii poate ajunge, cu timpul, în costul asigurărilor pentru angajați.
Henkel arată a treia cale: a plătit din timp, din banii proprii, fără să aștepte ca un client să-i răsplătească efortul. Nu știm cât economisește, pentru că firma nu a publicat cifra. Știm însă că fabrica nu mai cumpără gaz natural pentru procesele de producție. Expunerea ei la energie s-a mutat spre electricitate, al cărei preț poate fi influențat la rândul lui de prețul gazului.
Pentru cine ia decizii, întrebarea utilă e ce cost legat de energie, emisii sau căldură nu apare încă în bugetul companiei și când ar putea apărea.
Fraza pe care o poți repeta într-o ședință: un preț pe carbon amânat nu e un preț anulat. Cine nu îl pune în buget acum riscă să-l plătească nepregătit.
Dacă ediția ți-a fost utilă, trimite-o colegului care răspunde de flotă sau de energie în compania ta.
Ambasada Sustenabilității
