Transportul de marfă pe Rin costă, după Bloomberg, de circa cinci ori mai mult decât la începutul verii, iar la Kaub, în Germania, stația de măsurare arată azi zero centimetri. În România, camioanele plătesc de ieri taxa de drum la kilometru, iar jumătate dintre europeni au fost expuși anul acesta la ozon ridicat. Sunt trei presiuni diferite asupra operațiunilor unei firme: transportul pe apă, taxarea pe șosea și condițiile de lucru în aer liber.
1. Rinul: transportul s-a scumpit de circa cinci ori
Finance · Corporate Affairs
Stația de la Kaub, administrată de autoritatea germană a căilor navigabile, a măsurat azi, la ora 10:00 în România, zero centimetri. Vechiul record al stației, 25 de centimetri în octombrie 2018, fusese depășit încă din august. Cifra e citită pe o miră, nu înseamnă adâncimea apei, iar Rinul nu a secat. Barjele pot totuși transporta doar o parte din încărcătura normală. Operatorul de containere Contargo anunță că ar putea suspenda cursele spre Rinul superior și mijlociu.
Potrivit Bloomberg, transportul pe Rin costă acum de circa cinci ori mai mult decât la începutul verii. BASF, care a construit după 2018, împreună cu compania de transport fluvial HGK Shipping, barje care pot naviga la niveluri foarte scăzute ale apei, spune că nu se așteaptă la pagube economice majore. În toată Germania sunt doar 13 astfel de barje. Shell și Lanxess au mutat o parte din marfă pe tren și pe șosea, alternative și ele scumpe. Dacă nivelul rămâne 30 de zile sub 78 de centimetri, producția industrială a Germaniei scade de regulă cu circa 1%, estimează Institutul pentru Economia Mondială din Kiel.
Și Dunărea are debite foarte scăzute: institutul român de hidrologie anunță că intră în țară cu 1.350 de metri cubi pe secundă și coboară spre 1.250 până pe 8 octombrie, față de o medie de 3.900 în octombrie. După calculul nostru, e cam o treime din debitul obișnuit.
Nu am găsit niciun furnizor din România afectat săptămâna aceasta. Dar dacă furnizorii tăi din Germania trimit marfa pe Rin, costul poate ajunge și la tine. Directorul de achiziții poate întreba pe ce drum vine marfa și cine plătește, în contract, suprataxa pentru nivel scăzut al apei. Directorul financiar poate pune suprataxele într-un scenariu de buget.
2. Camioanele plătesc din 1 octombrie taxa de drum la kilometru
Finance · Corporate Affairs
De la 1 octombrie, camioanele de peste 3,5 tone nu mai plătesc rovinieta, o taxă pe perioadă, ci taxa de drum pe kilometrii parcurși, prin sistemul TollRo. Tariful depinde de greutate, de tipul drumului și de norma de poluare a motorului, numită Euro. Tabelul publicat de patronatul transportatorilor UNTRR arată, pentru camioanele de peste 12 tone, pe autostradă: 0,48 lei pe kilometru pentru Euro VI (cele mai noi), 0,55 pentru Euro V și IV și 0,62 pentru Euro III și mai vechi. Pe drumurile naționale, tarifele sunt aproximativ la jumătate. Un camion Euro III sau mai vechi plătește pe autostradă cu circa 29% mai mult decât unul Euro VI: poluarea are acum un preț pe kilometru.
Diferența față de vechea rovinietă vine mai ales din noul mod de taxare, nu din clasele Euro. Asociația ASTRA calculează că un camion de peste 12 tone, Euro VI, care face 140.000 de kilometri pe an (60% pe autostradă, 40% pe drumuri naționale), plătește 53.760 de lei, față de 7.493 cu rovinieta. Sunt cifrele ASTRA, o organizație a transportatorilor. Nu am găsit un calcul independent și nu am putut confirma separat suma rovinietei. Platforma a avut probleme în prima zi, iar CNAIR, compania de drumuri, spune că nu îi sancționează pe utilizatorii care nu au putut plăti din cauza problemelor tehnice. Obligația de plată rămâne însă în vigoare. Transportatorii spun că vor trece costul mai departe „integral și imediat”.
Directorul de logistică poate reface costul fiecărei rute cu tarifele pe kilometru. Directorul financiar poate cere transportatorului defalcarea noii taxe, nu un procent general. La înnoirea flotei, norma Euro intră direct în costul rutei.
3. Jumătate dintre europeni au fost expuși în 2026 la ozon ridicat
Corporate Affairs · Sustainability
Ozonul de la sol nu e același lucru cu stratul de ozon care ne apără de razele ultraviolete. E un gaz care se formează lângă sol, când gazele de eșapament și cele din industrie reacționează la soare puternic și căldură. În cantități mari, poate irita căile respiratorii.
Serviciul european Copernicus a publicat pe 30 septembrie un raport despre aer. Jumătate din populația Europei a fost expusă, în primele opt luni din 2026, la niveluri de ozon asociate de Copernicus cu o calitate a aerului „slabă”, „foarte slabă” sau „extrem de slabă”. Raportul leagă formarea ozonului de condiții ca valurile de căldură. Nu are cifră pentru România.
Pentru România avem un studiu al unor cercetători de la Universitatea din București, publicat în Environmental Pollution. Între 2013 și 2024, ozonul de vară a crescut cu peste 15 micrograme pe metru cub pe deceniu în sud-est și în vest, în Ialomița, Călărași, Giurgiu, Buzău, Timiș și Bihor, iar la Giurgiu cu aproape 28. Autorii spun, într-un articol în română, că pe măsură ce verile devin mai calde și mai lungi, perioada în care se formează ozonul se extinde. Studiul măsoară tendința verii, nu cât au respirat oamenii anul acesta.
Planul de caniculă se uită, de obicei, doar la temperatură. Responsabilul cu sănătatea și securitatea în muncă, șeful de șantier sau de depozit poate ține cont și de prognoza de ozon. Dacă ea arată valori mai mari după-amiaza, munca grea în aer liber poate fi mutată mai devreme. Am arătat deja că munca pierdută la căldură costă mai mult decât pagubele din agricultură.
Pe scurt: un ghid gratuit despre regulile europene
Corporate Affairs · Sustainability
Frank Bold, organizație parteneră a Ambasadei Sustenabilității, a publicat în septembrie a doua ediție a ghidului despre legislația europeană de sustenabilitate. Acoperă zece acte europene, între care regulile de raportare, verificarea lanțului de furnizori și mecanismul care pune un cost pe carbonul din anumite importuri, și arată ce s-a schimbat după simplificare. Se descarcă gratuit, cu adresa de e-mail. Pe 9 octombrie, Frank Bold prezintă online cercetarea realizată pe 100 de companii mari: cum își raportează planurile climatice și emisiile.
Analiză: cine s-a pregătit între două secete
Lindt a redus pe 29 septembrie estimarea de creștere a vânzărilor pe 2026, de la 4–6% la 0–2%. Compania dă trei motive: clienți mai atenți la preț în Germania, Elveția și Austria, scumpirile din cauza cacaoului la preț record și un val de căldură fără precedent în Europa. Directorul general estimează că valul de căldură a redus creșterea vânzărilor cu circa 1,5 puncte procentuale. Căldura nu a fost singura cauză, dar Lindt a trecut-o explicit printre motivele revizuirii.
Cele trei semnale de azi nu au o cauză comună: transportul pe apă, taxarea pe șosea și condițiile de lucru în aer liber sunt probleme operaționale diferite. Le leagă o singură întrebare: ce poți pregăti înainte ca presiunea să ajungă în costuri? Rinul a avut un episod sever de apă scăzută și în 2018. După el, BASF a investit în barje care pot naviga la niveluri foarte scăzute și spune acum că nu se așteaptă la pagube mari. Nu știm cât a costat-o investiția și nici cât a economisit. Știm doar ce a făcut: s-a pregătit între două secete, nu în timpul uneia.
Fraza pentru ședință, ca opinie a noastră: seceta merită o linie în buget, nu o scuză după ce a venit.
Dacă ediția ți-a fost utilă, trimite-o colegului care răspunde de achiziții sau de logistică.
Ambasada Sustenabilității
