Joi, Reuters a relatat că peste 100 de companii industriale europene cer, într-o scrisoare comună, schimbarea unei reguli propuse de Comisia Europeană: certificatele de emisii primite gratuit de fabrici să depindă de investiții. Parlamentul European urmează să voteze în decembrie. Dacă firma ta cumpără oțel, ciment sau îngrășăminte, decizia poate ajunge în prețurile pe care le plătești. A doua știre arată un alt cost, mai greu de negociat: seceta din vară a oprit Cernavodă și a triplat prețul barjelor pe Rin.
1. Comisia vrea să lege certificatele gratuite de investiții
Finance · Corporate Affairs · Sustainability
În Uniunea Europeană, fabricile și centralele trebuie să dețină un certificat pentru fiecare tonă de dioxid de carbon pe care o emit. Cele mai multe certificate se cumpără, iar prețul lor variază. În trimestrul al treilea din 2026, prețul mediu la licitațiile europene a fost de aproximativ 82 de euro pentru o tonă de dioxid de carbon, potrivit datelor Comisiei Europene. Fabricile de oțel, ciment, îngrășăminte sau produse chimice primesc însă gratuit o parte dintre ele, ca să poată concura cu producători din țări unde emisiile nu costă la fel.
Pentru oțel, ciment, aluminiu, îngrășăminte și hidrogen, produse pentru care UE taxează și carbonul din importuri, Comisia Europeană a propus în iulie ca certificatele gratuite să dispară treptat până în 2038, nu până în 2034, cum prevăd regulile de acum. Dar, din 2031, certificatele gratuite ar veni cu condiții. Potrivit textului propus, o fabrică ar trebui să aibă un plan aprobat de investiții pentru reducerea emisiilor, iar investițiile promise să valoreze cel puțin cât certificatele gratuite pe care le primește.
Pe baza planului, ar primi 80% din certificate. Restul de 20% ar veni abia după ce firma arată că a făcut investițiile și că emisiile au scăzut. Certificatele nu sunt bani pentru investiții: fabricile trebuie să găsească singure banii, înainte să știe dacă vor primi și ultimele 20%. Cele mai eficiente 10% dintre instalațiile fiecărui sector ar fi scutite de această obligație. Comisia estimează că regula ar aduce între 50 și 90 de miliarde de euro investiții în 2031–2040.
Cine se opune. Peste 100 de companii europene, între care Covestro, Evonik, Wacker, Voestalpine și divizia de oțel a Thyssenkrupp, au semnat o scrisoare comună, potrivit Reuters. Spun că vor să reducă emisiile și să producă în continuare în Europa, dar nu vor ca primirea certificatelor gratuite să depindă de investiții și cer reguli de calcul mai corecte. Avertizează că, nemodificată, reforma poate crește costurile și grăbi închiderea sau mutarea producției. Mai spun că au nevoie și de energie la prețuri competitive, de infrastructură și de cumpărători pentru produsele cu emisii mici. Printre guverne, Polonia a numit condiția „ilogică și contraproductivă”, iar Franța cere ca ea să fie simplă.
Cine o susține sau cere mai mult. Peter Liese, eurodeputatul care conduce negocierea în Parlament, vrea certificatele gratuite legate de investiții. Dar vrea și ca statele să aloce 75% din veniturile obținute din vânzarea certificatelor sectoarelor din piața de carbon, cu o parte rezervată industriei grele, nu 50%, cât propune Comisia, potrivit aceleiași relatări. Un grup de 45 de investitori, care administrează 11.400 de miliarde de euro, a cerut în iunie ca piața de carbon să nu fie slăbită, pentru că un preț previzibil al carbonului atrage bani pentru reducerea emisiilor. Rețeaua de organizații de mediu CAN Europe spune, citată de Carbon Brief, că prelungirea până în 2038 „răsplătește amânarea”.
Costul certificatelor poate ajunge și la firmele care cumpără oțel, ciment sau îngrășăminte.
Ce merită verificat: dacă furnizorii tăi de oțel, ciment sau îngrășăminte au un plan de investiții pentru reducerea emisiilor. Dacă propunerea trece, de el ar depinde după 2031 certificatele lor gratuite și, prin ele, o parte din prețul pe care ți-l cer. Importurile nu sunt nici ele ferite de costul carbonului. Din 2026, mecanismul european se aplică și anumitor produse aduse din afara UE, precum oțelul, cimentul, aluminiul și îngrășămintele. Certificatele pentru importurile din 2026 vor începe să fie cumpărate în 2027.
Ce urmărim: votul Parlamentului European din decembrie, poziția guvernelor UE, inclusiv a României, și negocierile care vor stabili forma finală a legii.
2. Seceta a oprit Cernavodă și a triplat costul barjelor pe Rin
Finance · Corporate Affairs · Sustainability
Agenția Europeană de Mediu a documentat într-o analiză publicată pe 3 noiembrie cum seceta din vară a afectat producția de curent, transporturile și activitatea unor fabrici. Pe 28 iulie, la Baziaș, unde intră în țară, Dunărea avea un debit de 1.650 de metri cubi pe secundă, de circa trei ori sub media lunii. Fără apă suficientă pentru răcire, centrala de la Cernavodă, care dă de obicei o cincime din curentul României, s-a oprit: Unitatea 1 pe 28 iulie, Unitatea 2 pe 13 august. După declararea stării de alertă, pe 31 iulie, peste 80 dintre cele mai mari companii consumatoare de energie și-au redus producția sau au programat lucrări de întreținere, notează agenția. Fabricile Dacia și Ford au oprit temporar producția, iar Kronospan a suspendat o parte din ea.
Pe Rin, transportul cu barja de la Rotterdam la Karlsruhe a urcat de la circa 45 de euro pe tonă, la sfârșitul lui iunie, la 150–155 de euro pe tonă pe 31 iulie. Evonik, una dintre firmele care semnează scrisoarea despre certificate, a avut producția limitată la fabrica de la Marl.
Agenția nu spune că seceta din acest an a fost produsă de schimbările climatice, dar avertizează că pagubele vor crește odată cu încălzirea.
Nuclearelectrica a estimat reconectarea Unității 1 pentru 6 noiembrie. Unitatea 2 așteaptă în continuare ca Dunărea să crească, pentru că răcirea primului reactor consumă mult din apa disponibilă. Încă din septembrie, avertizam că nivelul Dunării ar putea ține centrala oprită. Un reactor care produce în mod obișnuit aproximativ 10% din electricitatea României a stat oprit mai bine de trei luni din cauza nivelului scăzut al Dunării.
Ce merită verificat: dacă firma ta depinde de transportul pe Dunăre, de apă pentru răcire sau de un furnizor mare consumator de energie, scrie în planul de continuitate un prag concret: nivelul râului de la care cauți altă rută sau alt furnizor.
Ce urmărim: repornirea celor două unități de la Cernavodă și nivelul Dunării în lunile de iarnă.
Ce leagă cele două știri. Evonik apare în amândouă: a semnat scrisoarea despre certificate și și-a redus producția când nivelul Rinului a scăzut. Pentru industria grea, costurile vin din două direcții: regulile privind emisiile și fenomenele meteo extreme. Regulile se negociază la Bruxelles. Nivelul râurilor nu.
Ce înseamnă toate acestea pentru rolul tău? Am adunat pe site, rol cu rol, ce se schimbă pentru conducere, finanțe, achiziții, operațiuni, resurse umane, juridic, comunicare și sustenabilitate.
Ambasada Sustenabilității
